Cred ca sunt misogina. Si cand spun asta nu se subintelege ipocritul cliseu "adica detest restul femeilor, care sunt asa si pe dincolo, spre deosebire de mine care sunt ca o floare". Nu, ma includ si eu in categorie, doar n-oi fi vreo extraterestra. Femeile sunt rele. In general. Mult mai rele decat barbatii. Poarta ranchiuna ani de-a randul. Actioneaza inteligent, subtil si perfid. Barbatii, zgandariti de testosteron, tind sa rezolve conflictele prin discutii aprinse sau daca sunt inca la varsta acneei, printr-un pumn in nas. Eu in schimb, la varsta acneei, impreuna cu alte vreo cateva de teapam ea, am hotarat sa o punem la punct pe veci pe o colega de-a noastra mai nesuferita imprastiind in liceu zvonul ca are gonoree. Pumnul trece, gonoreea ramane. Aia n-a mai scos capul in lume vreo juma de an. Ca sa nu mai vorbim de diferenta dintre a-i pune cuiva pasta de dinti pe nas si de a-i pune un tub intreg de super-glue in cap. Daca e, in schimb, sa faca cariera in vreun sport de genul full-contact, accidentarile sunt mult mai dure, statistic vorbind. Nu pentru ca n-ar sti sa se apere, ci pentru ca nu au pic de spirit de fair play nativ; sunt mult mai agresive.
Femeile NU pot sa lucreze in echipa. Mereu cauta aliati, inamici, aliante, grupulete, fomreaza bisericute, cercuri de simpatii. Se barfesc, se musca de cur in permanenta, baga strambe, intrigi, sugestii.
Femeile NU sunt prieteni buni. Confidenti, cu atat mai putin. Femeile sef tind sa devina tiranice. Femeile subaltern te sapa constiincios. Femeile sunt vesnic victime. Oricat le oferi, oricat le menajezi, protejezi, vor fi mereu martire, neintelese, nenorocite, oropsite, oprimate, marginalizate. Am reusit sa ridicam vaicareala la rang de arta. Ba nu arta; arma.
Femeile inseala tot atat de mult ca si barbatii, dca li se ofera aceeasi conjunctura favorabila; diferenta este ca reusesc intotdeauna sa acuze pe altcineva de "clipa lor de ratacire" (care poate dura decenii consecutive de altfel): ori amantul era Lucifer in persoana, de i-a luat mintile, si ea, slaba si cu inima plapanda, si-a dat ochii si cracii pe spate, ori barbatul actual este (forever and ever and ever ever amin) un mare dobitoc, deci practic s-a refugiat in bratele altcuiva. Culmea e ca daca o femeie spune asta, o compatimesti - mai ales daca mai e si frumoasa; daca un barbat spune asta, poate fi el si Apollo din Belvedere, ca tot ca pe un porc il vezi.
Femeile au o gramada de zile si luni de-ale lor pe an. Inclusiv luna asta, martie. Femeile detesta principiul reciprocitatii, mai ales cand vine vorba de obligatii. NOI tre sa fim ajutate, NOUA ni se fac cadouri, NOUA ni se platesc facturile, NOI avem voie sa intarziem. Daca o femeie e intarziata, impiedicata, zapacita, cocheta, hrapareata, lacoma de bani, intriganta etc....e feminina si atat.
Femeile mint din reflex. Altfel nu-mi explic de ce chiar daca ar veni Bunul Dumnezeu acum la mine, m-ar ridica din fata tastaturii si m-ar intreba "ce vrei tu de la viata, copila, zi, ca-ti dau pe loc" as raspunde fix inversul a ce-mi doresc.
Femeile schimba. Orice. Oricum. Daca s-ar referi doar la schimbat chestii prin casa sau la inovatii stralucitoare in cariera, ar fi super bine. Dar cea mai mare placere e sa schimbi un om din crestet pana-n talpi, incepand cu cravata si terminand cu prietenii si conceptiile sale despre viata, sa-l depersonalizezi, sa-l transformi de-a lungul anilor intr-o biata papusa fara vointa, fara culori preferate, fara atitudine, fara idei, si apoi, culmea nesimtirii, sa-l privesti critic intr-o buna dimineata, la cafea, si sa-i spui: "Gigele...nu mai esti omul de care m-am indragostit. Te-ai schimbat, nu te mai recunosc. Ar fi bine sa ne despartim
